Poziția copilului. Impresii pe larg!

Trebuie să vedeți filmul.

 

 

Despre oameni, echipe, proiecte: TV CITY

Oameni care cred cu tărie în ceva; care formează echipe; care demarează proiecte; care pun multă pasiune în ceea ce fac.

Câți astfel de oameni cunoașteți?

Azi deschid această categorie. Și sigur că o voi deschide cu o nominalizare :)

Acesta este (o parte din) echipa TV City – o televiziune tânără, în prezentarea căreia găsești următoarele cuvinte: “pentru un oraş mai bun, pentru o viaţă mai frumoasă”.

Pe mine m-au cucerit cu montajul video de la Winter Tri. Și proba n-a fost deloc ușoară, să știți: :)

Veți auzi și vedea multe la/de la ei. Asta, desigur, dacă îi veți urmări :) Pe Facebook, Twitter, Youtube și în grila de programe (doar în București)

Conferința Națională proVELO și Centura Cicloturistică a Bucureștiului

Săptămâna trecută, în agitația dinaintea Winter Tri, am mers la 2 evenimente deosebite. Să le luăm în ordine cronologică inversă.

Conferința Națională ProVelo

Vineri, 22 februarie, La Scena – Teatrul Arca, ediția a X-a. Am răspuns invitației lui Geo Culda și am ținut o prezentare dintr-o perspectivă mai…altfel: parteneriatul în 3 proiecte de promovare și practicare a ciclismului (urban, competițional), cu deputatul și omul Alina Gorghiu:

Radu Mititean a facut o sinteza a Conferinței pe blogul CCN. Merita sa cititi. Geo Culda a sintetizat și el prin următoarele cuvinte, pe care le citez și eu aici.

La ediţia a X-a a Conferinţei ProVelo, o ediţie fără precedent până acum, am avut foarte mulţi invitaţi şi foarte mulţi vorbitori! De aceea, cuvântul de ordine a fost: RESURSE.
Invitaţii Federaţiei Bicicliştilor din România, în mare parte colaboratori sau parteneri ai asociaţiei BateŞaua, au luat parte în ritm alert la o trecere în revistă a tuturor „resurselor” pe care le putem valorifica în viitorul apropiat: deputaţi, primari, consilieri, preşedinţi şi directori de organizaţii, jurnalişti şi investitori, coordonatori de programe şi ghizi, profesori şi antrenori, regizori şi scenarişti.
Oamenii și timpul sunt cele mai importante două resurse. E și crezul după care mă ghidez eu. Oameni care aplică schimbări la nivelul promovării și practicării ciclismului (urban, sportiv-recreativ) sunt. Timp…(încă mai) avem ;)

Centuria Cicloturistică a Bucureștiului

Miercuri, 20 februarie, Pensiunea Casa Mică, din București.

O mână de tineri din Ciocănești, alături de oameni cu mare velosuflet din diferite organizații, fundații și instituții au lansat un proiect care spune multe despre dezvoltarea cicloturismului în România: Centura Cicloturistică a Bucureștiului, cu prim nucleu pilot – comunitatea Ciocănești, Dâmbovița, proiect finanțat de Fudația Pact pentru Comunitate.

Îi mulțumesc lui Mircea pentru invitație. Acest proiect, elevii din Ciocănești care au lucrat la el și l-au prezentat miercuri, mi-au readus aminte de Tabăra de pictură, fotografie și supraviețuire – SWAPP. Primul meu proiect, scris, finanțat, implementat pe când eram în clasa a X-a.

Vă invit să urmăriți cum se va dezvolta inițiativa tinerilor din Ciocănești. Aveți la dispoziție site-ul și pagina de facebook. Eu abia aștept să merg pe traseu :)


Traseu de bicicleta 1970381 – powered by Bikemap

O oră, 46 minute, 58 de secunde. Primul meu (antrenament-) triatlon

Acum un an și ceva reușeam să fac “primii pași în apă”, să îmi inving o veche frică. A fost foarte greu să depășesc bariera psihologică numită supraviețuire în apă mai mare de 1,70 metri. A fost apoi etapa în care înghițeam jumătate din cantitatea de apă din bazin. :) Apoi etapa în care am reușit să leg primii 10 metri…primii 25…primii 50.

Aveam programat primul meu triatlon anul trecut, în iunie. Din păcate, nu am reușit să îndeplinesc acest proiect. Motive am avut suficiente(?): program, probleme, diverse.

Inconștiența m-a lovit în ceafă și, cu vreo două săptămâni în urmă mi-am zis: trebuie să o fac. După un an greu, plin de provocări, 2013 m-a prins cu vreo 12 kg în plus (toate puse pe burtă), cu un deficit uriaș de odihnă și mișcare (recuperat oarecum în zilele de vacanță). Am completat, am închis ochii și am dat send formularului de înscriere la Winter Tri.

Cea mai grea probă? Să mă detașez de planul organizatoric!

Cu alergarea și bicicleta eram prieten bun. Cu înotul încă mă tachinam. A mai rămas proba detașării de planul organizatoric. Vreau să le mulțumesc prietenilor și colegilor de echipă, fără ajutorul cărora sigur nu aș fi avut cum să trec de această probă. Este primul eveniment din *istoria smartatletic la care am intrat în concurs, (și) ca participant.

Am alergat cei 7 km în 41 minute. Nu m-am grăbit deloc, mi-am setat ritmul și pe el am alergat. Tranziția alergare-bicicletă a fost foarte rapidă: maxim 1 minut.

alergare Wintertri

La bicicletă, deși era proba favorită, abia reușeam să mă mișc. Vântul aproape că mă ținea pe loc. Gândul că urmează 500 metri de înot mă neliniștea puțin. Cele 5 ore de somn își spuneau cuvântul. Burta la fel. Cei 13 km de bicicletă au fost încheiați în 28 minute. Tranziția bicicletă-înot mi-a luat  vreo 10 minute. Nu am vrut să mă grăbesc, chiar dacă eram deja cu 13 minute peste obiectivul setat.

bicicleta Wintertri

Am intrat cu picioarele în apă și au urmat cele mai plăcute 25 de minute ale acestui triatlon. Cei 500 de metri de înot s-au dovedit a fi atât de plăcuți și relaxanți… Nici cârceii nu mi-au tăiat din bucuria celor 10 bazine înotate. Pe ultimii 50 de metri am fost foarte trist: simțeam că se termină. Mai puteam, mai voiam. Eram la 60 metri de poarta de finish, unde îmi auzeam numele. Aș fi vrut să nu se termine acolo…

Ar mai fi multe de povestit, dar voi fi egoist și le voi ține pentru mine. :) Știți, avea dreptate Ponta când spunea că nu se stă bine la TNB, din cauza spațiului foarte îngust de la picioare. Confirm, ba chiar adaug: nu se doarme deloc bine! Pentru că prietenii au avut grijă să-mi facă programul și să mă scoată la teatru, primul meu triatlon a continuat cu experiența primului spectacol de teatru la care am dormit. O oră, 46 minute și 58 de secunde. Cel puțin.

Așa am încheiat ziua de 23 februarie 2013.

Capitolul mulțumiri acum

  1. Oana – pentru susținerea și înțelegerea fără de care nu s-ar fi realizat toate (prietenii…știu de ce); pentru fotografii :)
  2. colegii, prietenii, echipa smartatletic; sincer, nu cred că există o echipă mai frumoasă în lumea asta
  3. ceilalți 71 de concurenți care au participat ieri la primul lor triatlon
  4. toți participanții, toți susținătorii; pentru că au ales acest sport minunat
  5. Alex & echipa Aventuria. Pentru salata și brânza cu stafide; :) pentru felul aparte în care ne sunt prieteni și parteneri
  6. Vlad Dulea și Cristi Florea; pentru că, după cântarea din seara dinainte de concurs, au venit dimineață la Izvorani, au transmis live  evenimentul pe sportlocal.ro (cu vorbe și poze)

Partenerilor și prietenilor smartatletic. Toți ar trebui să fie pe aceeași linie (dar nu i-ați citi bine, așa că îi voi trece cu bullet points):

 

Ceara mamii lui de jurnalism!

Acum înțeleg mai bine de unde expresia asta, rostită când cineva te supără (nu foarte tare, dar suficient).

Cazul Antena 1 – Paginademedia

Cine are de câștigat din toată povestea asta? Jurnalismul românesc.

Acest articol NU este un pamflet.